Cum se face kinetoterapia după AVC?

Cum se face kinetoterapia după AVC?

Cum se face kinetoterapia după AVC

Kinetoterapia după AVC se face prin evaluarea funcției actuale și antrenarea progresivă a mișcărilor pe care pacientul trebuie să le folosească în viața reală. Programul poate porni de la controlul trunchiului și transferuri și poate progresa către ridicare, echilibru, mers, forță, rezistență și folosirea brațului și mâinii.

Nu există o listă universală de exerciții pentru toți pacienții după AVC. Ghidurile actuale pun accent pe practica repetitivă orientată spre sarcini: pentru a îmbunătăți ridicarea se practică ridicarea, pentru mers se antrenează componentele mersului, iar pentru mână se exersează reaching, prinderea și manipularea obiectelor, în forma pe care pacientul o poate executa în siguranță.

Pe scurt:

  • kinetoterapia începe cu evaluarea funcțională, nu cu un set standard de exerciții;
  • obiectivele trebuie formulate ca funcții: șezut, transfer, ridicare, mers, echilibru, folosirea mâinii;
  • practica repetitivă orientată spre sarcină este una dintre metodele centrale după AVC;
  • progresul înseamnă mai puțin ajutor, mai mult control, distanță mai mare sau autonomie mai bună;
  • cele 3 ore/zi recomandate de NICE se referă la recuperare multidisciplinară, nu la 3 ore de kinetoterapie;
  • aparatele și stimularea electrică pot completa programul la pacienți selectați, dar nu înlocuiesc practica funcțională.

Kinetoterapia după AVC începe cu evaluarea funcțională

Primul pas este să stabilim ce poate face pacientul acum, cât ajutor necesită și ce funcție limitează cel mai mult autonomia. Diagnosticul de hemipareză sau AVC nu este suficient pentru alegerea exercițiilor.

Evaluarea kinetoterapeutică poate urmări controlul trunchiului, șezutul, transferurile, forța, controlul motor, sensibilitatea, echilibrul, ortostatismul, mersul, membrul superior și toleranța la efort. Programul se modifică pe măsură ce aceste funcții evoluează.

Nivel actualObiectiv funcționalExemple de antrenamentCum se măsoară progresul
nu menține șezutulcontrol al trunchiuluialiniere, transfer de greutate, atingerea unor ținte din șezutmai puțin sprijin și timp mai mare în poziție
nu se ridicătransfer șezut–ridicatridicări asistate, ajustarea poziției picioarelor și a înălțimii scaunuluimai puțin ajutor și control mai bun
stă în picioare cu ajutorechilibru și încărcarea membrului afectatortostatism, transfer lateral de greutate, atingerea unor țintesprijin mai mic și stabilitate mai bună
face câțiva pașimers funcționalpași asistați, mers cu dispozitiv, opriri și schimbări de direcțiedistanță, viteză, nivel de ajutor și siguranță
mâna este slabăfolosire funcționalăatingere, prindere, eliberare și manipulare de obiectemai multe sarcini realizate cu membrul afectat
Un plan bun nu spune doar „kinetoterapie zilnic”. Spune ce funcție urmărim, prin ce sarcini o antrenăm și ce criteriu ne arată că pacientul a progresat.

Pentru explicația generală a serviciului, vezi pagina noastră despre kinetoterapie.

Cum progresează kinetoterapia de la pat către mers?

Progresia nu este o scară rigidă pe care fiecare pacient trebuie să o parcurgă în aceeași ordine, dar funcțiile de bază se construiesc adesea de la control proximal către mobilitate tot mai complexă.

Controlul trunchiului și șezutul

Pentru pacientul sever afectat, obiectivul inițial poate fi menținerea poziției șezând și revenirea la poziția mediană după deplasarea centrului de greutate. Aceste abilități pregătesc transferurile, ridicarea și activitățile zilnice.

Ridicarea și transferurile

Ridicarea de pe scaun este ea însăși un exercițiu funcțional. NICE include transferul șezut–ridicat între exemplele de practică repetitivă recomandată pentru slăbiciunea membrului inferior după AVC.

În practică, dificultatea poate fi modificată prin înălțimea scaunului, poziția picioarelor, folosirea mâinilor și nivelul de asistență. Progresul urmărește reducerea ajutorului și creșterea controlului.

Statul în picioare și transferul greutății

În ortostatism se antrenează stabilitatea, încărcarea controlată a membrului afectat și capacitatea de a deplasa centrul de greutate fără pierderea echilibrului. Aceste componente sunt necesare pentru pas și pentru multe transferuri.

Mersul

Pentru a îmbunătăți mersul, la momentul potrivit trebuie antrenat mersul. NICE recomandă antrenament de mers persoanelor care pot merge cu sau fără ajutor, iar National Clinical Guideline for Stroke subliniază exercițiul și practica specifică drept componente centrale ale recuperării motorii.

Pot fi folosite bare paralele, cadru, baston sau alte dispozitive, în funcție de evaluare. Se urmăresc inițierea pasului, controlul genunchiului, ridicarea piciorului, transferul greutății, ritmul, distanța, viteza, oprirea și schimbarea direcției.

Pentru întrebarea separată despre prognosticul mersului, vezi se mai poate recupera mersul după AVC?

Cum se lucrează echilibrul după AVC?

Echilibrul se antrenează prin sarcini în care pacientul trebuie să își controleze corpul în condiții progresiv mai dificile. Statul nemișcat este doar o componentă.

Programul poate progresa de la șezut și ortostatism static către atingerea unor obiecte, transfer de greutate, întoarceri, pași laterali, opriri, schimbări de direcție și obstacole. Nivelul de dificultate trebuie crescut fără a sacrifica siguranța.

Un pacient poate avea suficientă forță pentru a merge, dar să rămână dependent dacă echilibrul și capacitatea de reacție sunt insuficiente. De aceea mersul și echilibrul trebuie evaluate separat, chiar dacă se antrenează împreună.

Cum se recuperează brațul și mâna prin kinetoterapie?

Pentru membrul superior, practica funcțională urmărește atingerea, prinderea, eliberarea și manipularea obiectelor. NICE recomandă practica repetitivă orientată spre sarcini pentru slăbiciunea membrului superior.

Mobilizarea pasivă poate fi utilă pentru poziționare, confort și menținerea amplitudinii, dar nu trebuie confundată cu recuperarea activă atunci când pacientul poate produce mișcare voluntară. Când există control activ, sarcina trebuie construită astfel încât pacientul să participe cât mai mult.

Familia nu trebuie să tragă pacientul de brațul afectat la ridicare sau transfer. Umărul post-AVC poate fi vulnerabil, iar tehnica de manipulare trebuie învățată de la echipa de recuperare.

Ce rol au forța și rezistența?

Slăbiciunea și condiția cardiorespiratorie redusă pot limita mersul, echilibrul, activitățile zilnice și capacitatea pacientului de a participa la recuperare. National Clinical Guideline for Stroke arată că exercițiul de forță poate crește forța și funcția fără să crească spasticitatea atunci când exercițiile sunt selectate corespunzător.

Antrenamentul poate include exerciții cu greutatea corpului, rezistență adaptată, bicicletă, stepper, mers sau alte forme de efort. Intensitatea cardiovasculară trebuie adaptată stării medicale, medicației și toleranței pacientului.

Rezistența contează deoarece capacitatea de a face câțiva pași nu este același lucru cu posibilitatea de a traversa camera, merge la baie sau participa la o ședință mai lungă de recuperare.

Câte exerciții și câtă kinetoterapie sunt necesare?

Nu există un număr universal de exerciții sau repetări. Doza este crescută prin repetări utile, timp activ, complexitatea sarcinii și reducerea treptată a ajutorului, fără ca oboseala sau compensările să degradeze excesiv mișcarea.

NICE recomandă persoanelor după AVC care pot participa la program cel puțin 3 ore de recuperare multidisciplinară pe zi, minimum 5 zile pe săptămână. Această doză totală poate include kinetoterapie (physiotherapy în terminologia NICE), terapie ocupațională și logopedie, în funcție de nevoi, și nu înseamnă 3 ore consecutive de kinetoterapie.

Mai mult nu este automat mai bine. O ședință utilă produce practică de calitate, suficientă repetiție și progresie, nu epuizare fără control.

Ce rol au Bioness, stimularea electrică și alte aparate?

Tehnologia este utilă atunci când rezolvă o problemă funcțională concretă și permite mai multă practică relevantă. NICE nu recomandă stimularea electrică de rutină pentru orice membru superior, dar permite un trial la pacienți selectați și recomandă continuarea doar dacă forța și practica sarcinilor funcționale se îmbunătățesc. Pentru piciorul căzut de cauză neurologică centrală, NICE acceptă utilizarea stimulării electrice funcționale în condiții de selecție și guvernanță clinică adecvate.

La Affidea Hospitals | Sfântul Sava putem utiliza, în funcție de obiectiv și indicație, echipamente precum Bioness, Thera Trainer, Kinetec, dispozitive pentru mers și echilibru și alte echipamente de recuperare. Aparatura susține programul, dar nu garantează un anumit rezultat.

Un dispozitiv are sens dacă pacientul poate exersa mai sigur, mai repetat sau mai aproape de funcția urmărită. Alegerea aparatului nu trebuie să înlocuiască obiectivul funcțional.

Cum măsurăm progresul și cum poate ajuta familia?

Cum arată progresul real în kinetoterapia după AVC?

Progresul trebuie măsurat prin funcții observabile și prin nivelul de ajutor necesar.

La începutProgres funcțional posibil
nu menține șezutul fără sprijinstă stabil în șezut pentru o perioadă mai lungă
necesită două persoane la transferse transferă cu o singură persoană sau cu mai puțin ajutor
nu se ridicăse ridică folosind sprijin și control mai bun
face câțiva pași cu ajutor maremerge o distanță mai mare cu ajutor redus
merge cu cadrupoate folosi un dispozitiv mai simplu dacă rămâne sigur
nu folosește mâna în activitățiatinge, prinde sau stabilizează un obiect
obosește rapidtolerează mai multă activitate fără deteriorarea calității
Întrebarea utilă la reevaluare: „Ce poate face pacientul acum cu mai puțin ajutor, mai sigur sau mai eficient decât la evaluarea precedentă?”

Ce poate face familia între ședințe?

Familia poate susține practica recomandată, dar nu trebuie să improvizeze exerciții sau transferuri.

  • folosește tehnica de transfer arătată de kinetoterapeut;
  • încurajează pacientul să facă partea pe care o poate face singur;
  • păstrează mediul de mers fără obstacole inutile;
  • nu trage de brațul afectat;
  • repetă numai activitățile recomandate pentru acel pacient;
  • notează schimbări concrete: nivel de ajutor, distanță, timp în șezut sau toleranță;
  • oprește activitatea dacă apar simptome noi, durere importantă sau deteriorare evidentă.

Pentru cadrul general al recuperării post-AVC, vezi ghidul nostru despre recuperarea după AVC.

Când este utilă kinetoterapia cu internare?

Internarea poate fi relevantă când pacientul este stabil medical, dar are autonomie redusă, nu se poate deplasa în siguranță la ambulatoriu sau are nevoie de nursing, transferuri și un program coordonat în același cadru.

La Affidea Hospitals | Sfântul Sava, recuperarea AVC cu internare poate fi analizată pentru pacienți adulți stabilizați, inclusiv pentru persoane cu dificultăți de mers, echilibru, folosirea mâinii, transferuri sau autonomie. Internarea nu este automată; analizăm documentele, starea generală, capacitatea de participare și nevoia de nursing.

Pentru detaliile programului, vezi recuperarea AVC cu internare sau pagina generală de recuperare medicală.

Întrebări frecvente

Se poate face kinetoterapie dacă pacientul nu poate merge?

Da. Kinetoterapia nu începe obligatoriu cu mersul. Controlul trunchiului, șezutul, poziționarea, transferurile și ridicarea pot fi obiective importante înaintea mersului.

Mișcările pasive sunt suficiente pentru recuperare?

Nu atunci când pacientul poate participa activ. Mobilizarea pasivă poate avea rol pentru poziționare și amplitudine, dar recuperarea funcțională urmărește participarea activă și practica sarcinilor relevante când acest lucru este posibil.

Este mai bine să renunțe cât mai repede la cadru sau baston?

Nu. Scopul este mersul sigur și funcțional. Un dispozitiv de sprijin poate crește autonomia; reducerea lui se face atunci când pacientul păstrează siguranța și controlul.

Exercițiile trebuie să doară ca să fie eficiente?

Nu. Efortul poate fi solicitant, dar durerea importantă nu este un indicator că exercițiul funcționează mai bine. Durerea nouă sau accentuată trebuie evaluată și programul adaptat.

Poate kinetoterapia continua după 6 luni sau un an?

Da, dacă există obiective funcționale relevante. Ritmul progresului poate fi mai lent, dar ghidurile recomandă acces la recuperare și mai târziu atunci când persoana poate beneficia.

Surse medicale și operaționale consultate

  1. NICE – Stroke rehabilitation in adults, NG236 — NICE NG236
  2. National Clinical Guideline for Stroke 2023 – Motor recovery and physical effects of stroke — National Clinical Guideline for Stroke
  3. NICE – Functional electrical stimulation for drop foot of central neurological origin — NICE HTG178
  4. Affidea Hospitals | Sfântul Sava – Kinetoterapie — https://spitalulsfantulsava.ro/kinetoterapie/
  5. Affidea Hospitals | Sfântul Sava – Recuperare AVC cu internare — https://spitalulsfantulsava.ro/recuperareavc/

Acest articol are caracter informativ și nu reprezintă un program individual de exerciții. Kinetoterapia după AVC trebuie adaptată stării medicale, deficitului funcțional, riscului de cădere, durerii, toleranței și obiectivelor pacientului. Apariția unor simptome neurologice noi sau a unei deteriorări bruște necesită evaluare medicală urgentă.

Alte articole

Trimite mesaj Suna acum