În România, Ministerul Sănătății raporta, în 2016, existența la nivel național a mai puțin de 1300 de medici specialiști în recuperare medicală, adică aproape jumătate din numărul total al medicilor ATI. În aceste condiții, este lesne de înțeles de ce majoritatea familiilor pacienților cu afecțiuni grave de mobilitate sunt nevoite să-i îngrijească la domiciliu, deși aceștia ar avea nevoie acută de tratamente zilnice de specialitate și chiar reeducaționale în ceea ce privește mersul.
Recuperare medicală înseamnă reducerea dizabilităților, în special, de locomoție, ce au fost dobândite în urma unor afecțiuni neurologice, cardio-vasculare, reumatismale sau în urma unor traumatisme. Acestea sunt cele mai răspândite, iar conform Organizației Mondiale a Sănătății, pe primul loc se situează artritele și artrozele, urmate de afecțiunile neurologice, pe locul doi, cele cardiovasculare, pe 3, traumatismele situându-se pe locul 4. Sunt necesare, de asemenea, recuperarea medicală respiratorie, mai ales în contextul actual generat de Covid 19, dar și recuperarea cardiologică.
De regulă, pacienții care suferă accidente vasculare majore, cum ar fi accidentul vascular ischemic sau hemoragic, atacuri de cord, traumatisme grave precum accidente de circulație, căderi de la înălțime, necesită, după operații, tratamente în cabinete de profil, specializate în recuperare medicală.
Înainte de a interna un astfel de pacient într-un spital de recuperare medicală, familia acestuia trebuie să verifice în mod obligatoriu dacă centrul medical are angajați medici specialiști din toate specialitățile și dacă beneficiază de serviciile specializate ale unor kinetoterapeuți, fizioterapeuți, precum și de numărul acestora. Fiecare pacient trebuie să fie tratat ca un tot unitar, nu doar pentru o singură afecțiune. Trebuie beneficieze de o consultație preliminară în care se va discuta istoricul medical, dacă e cazul, dar se analizează atent și celelalte afecțiuni știute ori neștiute ale pacientului, pentru ca, în funcție de acestea, să se acționeze la toate nivelurile. De asemenea, pacientului trebuie să i se efectueze un set complet de analize, să i se efectueze electrocardiogramă și ecografie abdomino-pelvină. Apoi, pe baza tuturor acestor informații și pe baza prescripțiilor medicului chirurg care a efectuat operația, se va stabili schema de tratament, planul de recuperare.
De asemenea, pacientul sau familia acestuia trebuie să știe dacă asistența medicală este asigurată permanent și cum este monitorizat bolnavul pe parcursul internării în privința parametrilor esențiali, precum tensiunea arterială, pulsul, saturația de oxigen, temperatura. În mod ideal, acești parametri trebuie verificați de cel puțin două ori pe zi. Tratamentul se poate schimba, în funcție de evoluția pacientului, conform monitorizărilor.
Vezi articolul complet pe www.stiripesurse.ro
