Era tânăr, puternic, vesel. Muncea pe un șantier în Olanda.
Copilul dintr-un bărbat, se știe, nu pleacă niciodată definitiv. A încins o joacă împreună cu colegii de muncă. A forțat un pic spatele și a simțit o mică durere. N-a luat-o în seamă, căci, nu-i așa?, e bărbat. Se sperie el de o mică jenă-n spate?! N-a băgat-o în seamă, doar că ea, durerea, de gen feminin, îi tot amintea că există. Vreo două săptămâni a durat șicanarea asta, între un bărbat cu umeri lați și o durere ce creștea treptat, atât cât să nu mai poată fi ignorată.
Ionuț a răbdat în tăcere, dar a început să simtă că-i scade puterea în picioare, el care dobora munții. Apoi, și în mâini. Atunci s-a dus la doctor și a primit paracetamol. Da, e bun la toate. S-a întâmplat la fel și a doua oară când a fost la medic, și a treia oară, și a patra oară. Durerea și lipsa de putere nu se sinchiseau de o pastilă. RMN-ul făcut, într-un final, a fost citit în Olanda ca fiind o mică hernie, care nu necesită operație. Ionuț a primit recomandare pentru fizioterapie. Când l-au sunat să-l programeze la prima ședință de fizioterapie, Ionuț le-a spus că e în mașină, în drum spre țară. I-au urat noroc.
Norocul lui a fost că a plecat ACASĂ. S-a internat într-un spital din Bacău, unde i-au făcut toate investigațiile și l-au trimis să facă o miografie la un spital din Iași. Deci, nu paracetamol. Părea ceva grav. Spitalul din Iași a dat diagnosticul: tetrapareză flască. Boala aceasta e cumplită: toate cele patru membre devin imposibil de folosit, deși brațele și picioarele sunt perfect sănătoase. E o paralizie totală, cauzată de o leziune la nivelul măduvii spinării. Evident, a necesitat internare o vreme, cu un tratament care n-a dat niciun rezultat. I-a fost recomandată recuperea. ”Nu mai aveam nicio speranță. Eram un om terminat”, spune Ionuț. Și cine n-ar spune la fel, în situația lui. Să ai toată viața înainte, dar s-o ai doar din perspectiva unei dependențe permanente de alții, să fii țintuit într-un pat pe care nu-l vei putea niciodată părăsi cu propriile puteri, să stai nemișcat, doar cu mii de griji și de gânduri negre, în loc de planuri pentru viitor.
Ionuț se află, azi, la mai puțin de trei luni distanță de acea situație sumbră, pe care am descris-o. Mai puțin de trei luni i-au trebuit ca să poată, nu doar să se ridice singur din pat, ci să îngenuncheze pentru a-și cere iubita în căsătorie.
Povestea e un fel de ”Love Story” cu final fericit, căci nouă, românilor, ne plac filmele cu Happy End. Ionuț joacă rolul principal, într-o regie semnată de Dumnezeu, iar scenariul e scris de kinetoterapeuții și fizioterapeuții, alături de întreaga echipă de recuperare medicală a Spitalului Sfântul Sava, locul unde Dumnezeu lucrează prin oameni. Vedeți aici cum a început drama lui Ionuț, efortul pe care l-au depus specialiștii Spitalului Sfântul Sava cu el, ca să-l pună, la propriu, pe picioare și aici finalul fericit, în care tot ei, echipa de suflete de la Sfântul Sava l-au testat pe Ionuț pentru cel mai fericit moment: cererea în căsătorie a iubitei, stând în genunchi, el, care în urmă cu două luni se vedea o ”legumă”.
Spitalul Sfântul Sava există. Îl găsiți la doi pași de București, în apropierea Mânăstirii Pasărea. Dumnezeu lucrează prin oameni. Să nu uitați asta!
0724.021.090 | 0724.338.881
https://spitalulsfantulsava.ro .
